Antonia Diaconu, prim procuror al Parchetului Topoloveni: „Nu ţintesc funcţii de conducere, mie îmi place să lucrez în dosare

Noul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, Antonia Diaconu, ne-a acordat un interviu legat de activitatea domniei sale. După ce a trecut prin mai multe etape ale activităţii de anchetă ca procuror, după şase ani la conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, câteva luni la DNA Piteşti şi trei luni la DIICOT – Structura Centrală, iar acum la Parchetul Topoloveni, doreşte ca în viitor să urce pe scara profesională. Chiar dacă adoră munca de anchetă în dosarele cu infracţiuni cu violenţă, va tinde să obţină şi gradul de procuror la Curte de Apel.

Detaşarea la DIICOT Structura Centrală v-a adus un plus de experienţă?

-La DIICOT a fost chiar ok! Am stat trei luni dintr-o derogare de şase, iar pentru mine a fost o experienţă plăcută. Este un alt nivel, am lucrat în dosare economice, un alt tip de infracţiuni, un alt tip de oameni şi mi-a prins bine. Probabil că aş fi rămas şi în continuare dacă nu se ivea această oportunitate de a veni mai aproape de casă, de familie. În concluzie, orice lucru nou învăţat te ajută în carieră şi în viaţă. Ca procuror ori judecător orice experienţă este binevenită. La Structura Centrală a DIICOT am lucrat în dosare complexe cu prejudicii foarte mari în care se lucrează ani de zile până la întocmirea unui rechizitoriu.

Cum a fost perioada în care aţi fost procuror la DNA Piteşti?

Ca evoluţie, ce să spun, în perioada în care am fost detaşată la DNA Serviciul Teritorial Piteşti, în 2015, am fost în timpul mandatului de conducere de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi nu pot să spun că nu mi-a plăcut. A fost o perioadă scurtă şi am zis că este bine să-mi duc mandatul până la capăt. Atunci, la fel ca acum, numărul procurorilor anticorupţie a fost foarte mic şi pot spune că a fost foarte greu, din cauza timpului alocat profesiei. Eu am făcut judiciar atunci şi efectiv fizic nu reuşeai să ajungi în toate locurile unde erau dosare, la Vâlcea ori la Piteşti. Ce-i drept, este mai greu, mai solicitant şi pentru cei care lucrează în această zonă, trebuie să se dedice în totalitate muncii, să facă abstracţie de la viaţa de familie ori alte  probleme. Depinde de structura fiecăruia. Ce-i drept, ai satisfacţii profesionale.

Unde v-a plăcut cel mai mult ca activitate?

-Cel mai mult ca activitate mi-a plăcut la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi la DIICOT unde este o muncă frumoasă, însă, ştiţi cum este, unde începi prima dată îţi rămâne sufletul la acel loc. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, colectivul a fost unul deosebit, am lucrat foarte bine cu toţi ceilalţi colegi procurori. Nu pot să uit mandatul de prim procuror, care a fost unul frumos, plin de satisfacţii profesionale, realizări obţinute împreună cu ceilalţi colegi.

#„Dosare mai complexe cu persoane publice ori prejudicii importante nu prea avem”

Ce aţi găsit din punct de vedere profesional la Parchetul Topoloveni?

-La Topoloveni am găsit un colectiv deosebit, ce-i drept micuţ, schema fiind de 3 procurori, adică un post de conducere şi două de execuţie. Aici lucrurile sunt deja aşezate în matca lor, toată lumea ştie ce are de făcut, deoarece au avut o perioadă mare de timp în care au lucrat efectiv doi procurori. Ca încărcătură aş putea să spun că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni avem aproximativ 1.500 de dosare noi intrate pe an. Având în vedere că s-au împărţit la doi, reprezintă destul de mult ca volum de activitate. Ca infracţiuni predomină dosarele cu accidente rutiere, vătămări corporale şi dosare privind infracţiuni silvice. Ca dosare mai complexe cu persoane publice ori prejudicii importante nu pot spune că avem. Indiferent de natura dosarelor pe care le instrumentăm noi, cel mai important este că facem ceva util pentru oameni şi pentru societate.

Aţi fost printre primii procurori din Argeş care au reacţionat la modificările legislative privind codurile penale, care a fost motivul?

-Vizavi de ,,legile justiţiei” pot spune că după ce am publicat acele texte în mediul online, colegii au mai început uşor să îşi expună diferite păreri. Nu cred că este rău dacă ne spunem şi noi anumite puncte de vedere pentru că până la urmă noi lucrăm cu legile acestea. Nu fac referire aici la statutul magistratului ori legislaţia privind pensiile magistraţilor, ci strict la modificările aduse Codului Penal şi Codului de Procedură Penală. Am expus anumite situaţii nu pentru noi, ci pentru oameni, pentru cei care intră în contact cu noi, deoarece ni se iau instrumentele pe care le avem la îndemână ca să facem dreptate conform legii, iar în situaţia în care ţi se iau instrumentele prin care poţi să faci asta… te simţi la un moment dat frustrat, având în vedere că o bună parte din viaţă ţi-ai petrecut-o învăţând şi, la un moment dat, după ce parcurgi etapele specifice în magistratură, ajungi la concluzia că devii neputincios şi nu poţi să faci nimic şi devine frustrant. Acum nu sunt eu în măsură să judec din punct de vedere politic ceea ce se întâmplă. Eu fac referire doar la finalitatea acestor demersuri cu modificările în coduri. Am ieşit un pic din tăcerea magistraţilor cu acele ieşiri pe facebook şi consider că nu am făcut nimic rău. Mi-am spus un punct de vedere. Noi sperăm că va fi bine până la urmă cu aceste legi. Cei care sunt puşi acolo, sunt, ca şi noi, tot în slujba cetăţeanului şi a dreptăţii, ar trebui să se încerce şi nu văd nimic rău în asta, în a fi respectate drepturile inculpatului şi ale victimei, ceea ce este ok. Este normal să aibă toate garanţiile procesuale pe care i le poate da legea, însă aici nu trebuie pierdute din vedere drepturile persoanei vătămate pentru că, până la urmă, persoana vătămată este cea care a suferit de pe urma prezumtivei infracţiuni şi care ar trebui să aibă şi ea drepturi cel puţin egale cu făptuitorul. Dacă îi dai inculpatului foarte multe drepturi, restrângându-le pe cele ale persoanei vătămate, o să te găseşti într-o situaţie dificilă. Cel puţin în România legislaţia penală chiar o depăşeşte un pic pe cea europeană. Că am vrut să fim foarte corecţi este un fapt  lăudabil, dar, cu toate astea, trebuie să ţinem cont şi de alţi factori. Dacă infracţionalitatea este mare, trebuie să iei şi măsuri un pic mai dure, eu nu zic să fie încălcate normele UE, însă un pic mai dure.

Acum aveţi grad de procuror de tribunal, ce mai urmează în activitatea dumneavoastră?

-Dacă nu te plafonezi la un anumit nivel, vrei mai mult. Acum, având în vedere că am luat şi gradul de Tribunal, o să mă mai gândesc, poate o să particip şi la un examen pentru obţinerea gradului de Curte de Apel. Cât despre funcţiile de conducere, eu nu le doresc din tot sufletul, ci a fost o conjunctură. Nu ţintesc funcţii de conducere, ci, din contră, mie îmi place să lucrez în dosare. Eu am lucrat foarte mult în dosare cu infracţiuni cu violenţă, pentru asta m-am format ca procuror şi-mi place în continuare. Cel mai important este să-ţi faci datoria cu plăcere şi pasiune.

KODAK Digital Still Camera
KODAK Digital Still Camera

Share this post