Focică şi Nuşică – înfundaţi de martori în faţa instanţei

Săptămâna trecută, la Tribunalul Argeş a avut loc un nou termen de judecată în dosarul celor trei afacerişti suspectaţi de evaziune fiscală şi spălare de bani, prejudiciul adus statului în acest caz fiind de aproximativ 3 milioane de euro. Cei trei inculpaţi sunt patronul SC Antrepriză Construcţii Montaj Muntenia AG SRL, Valentin Focică (fostul soţ al procuroarei Mihaela Focică), patronul firmelor SC Genicom SRL şi SC Mihail Construcţii AG SRL, Marian Mihail, dar şi administratorul SC Blanici Comp SRL, Constantin Mihail. Potrivit rechizitoriului, între 2009 şi 2015, în scopul creşterii artificiale a TVA deductibile şi a cheltuielilor cu influenţă directă asupra impozitului pe profit, firmele inculpaţilor au declarat şi înregistrat în evidenţele contabile achiziţii fictive de bunuri şi servicii de la societăţi de tip fantomă.
La termenul deVALENTIN FOCICA săptămâna trecută, în timpul audierii martorilor, au ieşit la iveală detalii inedite cu privire la modul în care inculpaţii îşi desfăşurau fărădelegile. Se pare că aceştia abordau persoane simple, de la ţară, persoane cu o pregătire nulă în domeniul afacerilor sau în domeniul bancar, minţindu-i şi făcându-i să semneze nenumărate documente ce ar fi favorizat activitatea infracţională, în timp ce, adevăraţii administratori ai firmelor erau Ştefan Tiberiu Anghel, Aurelian Tuşu şi Daniel Dragomir, potrivit anchetatorilor.

La bancă existau suspiciuni legate de inculpaţi

Primul martor audiat a fost Corina Trică, angajată pe un post de relaţii clienţi la Raiffeisen Bank, agenţia Davila. După depunerea jurământului, aceasta a răspuns la toate întrebările adresate de instanţă. Martora a menţionat că nu-l cunoaşte pe Valentin Focică, însă îşi aduce aminte că firma Genicom avea cont la banca unde ea lucrează, fondurile acestora fiind transferate de la agenţia Războieni la agenţia Davila. Martorul a mai precizat că sumele depuse şi retrase aveau valori relativ mici, între 10.000 – 50.000 lei, şi că se făceau retrageri pentru achiziţii, plăţi furnizori, salarii, retrageri pe care banca le permite. Corina Trică a mai precizat un lucru important, şi anume că a vorbit la telefon cu agenţia centrală care i-a comunicat faptul că existau câteva semnalări cu privire la persoanele respective, iar în cazul în care se va depăşi un anumit cuantum, angajata să realizeze un raport scris. Tot persoana audiată menţionează că, din câte îşi aduce aminte, la firma lui Daniel Dragomir se făceau doar retrageri, majoritatea fiind făcute online, astfel încât nu putea fi văzut de la cine sunt plăţile şi de unde anume provin banii.

Firmele colaborau cu marii furnizori de materiale

Al doilea martor audiat a fost Ion Daniel Ioana, fost angajat al firmei lui Marian Mihail, cunoscut şi sub apelativul de Nuşică, Mihail Construcţii SRL, ce a ocupat un post de operator date. În urma întrebărilor adresate de instanţă, fostul angajat a declarat că se ocupa cu înregistrarea de date, se asigura ca anumite maşini să funcţioneze şi efectua aprovizionarea atunci când era cazul. ,,Aprovizionam cu materiale în urma comenzilor. Mergeam la diverşi furnizori, la depozite ori agenţi pentru a lua materialele. Furnizorii de materiale erau marii furnizori de materiale”, a mai declarat martorul. Deşi lucra în cadrul Construcţii SRL, acesta a declarat că era nevoit să muncească şi pentru Genicom, acolo unde, patron era acelaşi Marian Mihail. Daniel Ioana a mai precizat faptul că au existat controale de la ANAF, însă nu au avut acces la aceste aspecte, neştiind ce tematică aveau respectivele controale.

,,Semnam fără să citesc”

Lucrurile cu adevărat inedite au fost dezvăluite însă la audierea ultimilor doi martori, care au fost păcăliţi de inculpaţi să semneze diverse acte, neştiind nici măcar despre ce este vorba în ele. Următorul martor ajuns în faţa instanţei de la Tribunalul Argeş a fost Ion Marian Gheorghe, care a menţionat că nu recunoaşte niciunul dintre numele societăţilor patronate de inculpaţi. Acesta a povestit cu nonşalanţă cum s-a petrecut toată tărăşenia şi cum a ajuns să fie minţit: ,,Ei au venit la mine să facem o firmă, eu am fost de acord, însă le-am spus că nu vreau să am probleme. Nu ştiu nimic despre calitatea ori funcţia pe care o ocupam în această firmă. A venit la mine acasă un băiat Gabi pe care îl ştiam din vedere şi m-a întrebat dacă facem o firmă. După ceva timp, m-au chemat la Piteşti unde am venit cu Gabi. În general, el mă punea să semnez diverse acte pentru firmă. Mă întâlneam cu el şi cu Tibi (n.redacţiei: un alt inculpat), acasă la ei, în Craiovei. Nu am fost la bancă şi nu am retras niciodată bani din cont. Când eram sunat mi se spunea <<Vino la Piteşti că avem treabă cu tine>>. Am continuat să semnez acte şi chitanţe, fără să le citesc. Primeam bani pentru ce făceam, dar nu mereu. Nu ştiu ce s-a înâmplat cu firma, ei mi-au zis că au vândut-o”, a declarat martorul în faţa instanţei.

,Când am fost săltată de poliţie, am aflat că sunt administrator”

Ultimul martor audiat a fost Miclăuş Alexandra. Povestea acesteia este una asemănătoare cu cea a martorului Ion Marian Gheorghe, şi ea fiind la rândul ei minţită de inculpaţi. Ca şi cel de dinaintea ei, şi aceasta a declarat că nu a auzit de niciuna dintre firmele amintite. În acelaşi mod naiv, aşa cum declară chiar martorul, ,,am semnat ca proasta”, şi Miclăuş Alexandra a acceptat să semneze nişte acte, la cererea unui vecin la care muncea cu ziua. Spre diferenţă de al treilea martor, aceasta a aflat într-un final ce funcţie avea în firmă, ce-i drept, vestea venind într-un mod nu tocmai plăcut: ,,În momentul în care am fost săltată de poliţie de acasă, am aflat că sunt administrator la firmă. Mie mi s-a spus de către Nicolae Ispas, un vecin la care lucram cu ziua, că acesta îşi doreşte să îşi extindă magazinul din curte şi că are nevoie de o semnătură. Când i-am spus că îl ajut, dar nu vreau probleme, mi-a spus că mă cunoaşte de mult timp şi nu mi-ar face rău. Mi-au cerut buletinul şi i-au făcut o copie. După o perioadă, a început calvarul vieţii mele! Începeam să primesc plicuri acasă şi mi se spunea să nu le deschid şi să i le dau lui (n.r. Nicolae Ispas), că le dă el mai departe, lucru pe care l-am şi făcut”.

Share this post