Opțiuni binare matrice geneză

S-a spus despre ea că este o cultură de comentariu. Dar, dacă aceste acuzaţii, confruntate cu realitatea unor arte noi, cum este filmul, sau cu aceea a formei contemporane a ştiinţei, sînt greu verificabile şi încă mai greu demonstrabile, ele par să cîştige teren în diagnosticarea stării culturale a filosofiei.

cum au apărut opțiunile binare

Căci gîndirea contemporană, excedată de interogaţii ce sună acum pentru prima dată în istoria umanităţii, pare că şi-a întors faţa spre filosofia greacă sau, în general, spre istoria filosofiei, recurgînd la o interpretare care nu este, de cele mai multe ori, decît un comentariu actualizator.

Nu-i vorba aici despre o reală întoarcere la origini, pentru că textele pe care se brodează cu atîta ardoare şi erudiţie de detaliu sînt, adesea, diferite de cele originare. De asemenea, multe dintre semnificaţiile termenilor ne scapă, ca şi unele sensuri ale altora. După cum nu poate fi nici căutarea unor puncte de plecare originare în această pasiune necrofil-canibalică a filosofiei pentru propria sa istorie, opțiuni binare matrice geneză că noua tematizare a limbajului şi a comunicării, noile idei şi concepte sînt inedite.

Totuşi, în întregul ei, filosofia pare azi aservită comentării unor idei şi adevăruri produse altundeva: dacă nu în filosofia greacă sau în istoria filosofiei, atunci cel mai adesea în ştiinţă sau în literatură şi artă ori în istoria culturii.

Formulată în termenii alexandrinismului, ai filosofiei de comentariu sau ai morţii culturale a filosofiei, această întrebare are însă un caracter retoric.

Mai întîi, pentru că adesea, atunci cînd un discurs se deschide printr-o astfel de întrebare, ea este doar pretextul pentru a-şi derula răspunsul pe care îl deţinea dinainte.

Apoi, pentru că nu te poţi debarasa de filosofie. Filosofia este implicată în chiar actul prin care o negăm: şi negarea filosofiei este filosofică. În fine pentru că o cultură nu pierde nici una din marile sale valori sau forme. Ele îşi sporesc sau îşi scad sfera, au loc transferuri sau redistribuiri, dar toate durează atîta vreme cît durează respectiva cultură. De aceea morţile culturale anunţate - a poeziei, a artei în general, a religiei - nu s-au adeverit.

Într-o cultură anumită nici nu poate exista o moarte absolută, ci numai metamorfozări: marile valori sau forme îşi schimbă doar ocurenţa, sau au loc dispariţii, apariţii şi transformări radicale ale unor specii din sfera lor.

Iar filosofia a însoţit mereu formele istorice ale culturii occidentale, metamorfozîndu-se şi modelîndu-se în raport cu ele. Dar sensul profund al întrebării, acela al formei sub care este posibilă filosofia în cultura contemporană, este real. Şi poate chiar formularea dramatică îşi găseşte acoperire în percepţia, tragic aprofundată, fie opțiuni binare matrice geneză faptului formal că ceea ce se prezintă acum ca filosofie nu mai poate fi recunoscut ca atare de conştiinţa filosofică tradiţională, fie a faptului cultural că filosofia nu mai este valoarea culturală fundamentală, că această epocă a culturii nu este şi epoca filosofiei.

Formulată fără emfază şi explicit, ca o chestionare asupra locului cultural al filosofiei şi ca o interogaţie asupra formei în care poate ea exista acum, întrebarea este inevitabilă pentru conştiinţa filosofică.

Ea emană din evoluţia filosofiei posthegeliene şi este în convergenţă de sens cu istoria ei contemporană.

Toți acești indicatori pot fi descărcați la sfârșitul acestui articol. După instalarea tuturor indicatorilor, programul terminalului ar trebui să arate așa. Fiți atenți! Dintre toți brokerii din Forex care operează în Federația Rusă, puțini îndeplinesc cu adevărat criteriile pentru o companie cu adevărat de înaltă calitate. Liderul este - Alpari!

Căci, după Marx, Kierkegaard, Nietzsche şi Freud, după pozitivismele, fenomenologiile şi existenţialismele epocii noastre filosofia e obligată să se întrebe ce mai poate fi ea în cultura contemporană.

Pe cît de imediată este observaţia că în cultura contemporană, în primul rînd ştiinţa confruntă filosofia, pe atît de evidentă este constatarea că cea mai dizolvantă chestionare asupra locului filosofiei se formulează în anturajul discursului ştiinţei. Mai importantă decît evidenţa confruntării este felul cum s-a instalat şi a evoluat ea.

GENEZA I, II, III - Corrado Malanga

Mai tîrziu, fizica lui Descartes şi fizica lui Leibniz nu sînt separate de filosofiile lor. Consecvent cu această situaţie culturală, idealismul german, şi în speţă Hegel, s-a putut considera o filosofie sinonimă cu ştiinţa absolutului. Astăzi însă, ştiinţa nu mai face casă bună cu filosofia şi nu mai există adevăruri filosofice în ştiinţe.

Adevărul există numai în ştiinţele care îl pot experimenta şi verifica, iar tema adevărului, care scapă experimentării şi verificării, apare numai în filosofie. Dar această atribuire a temei adevărului ca valoare culturală nu îndreptăţeşte filosofia să-şi fundamenteze ştiinţele sau să le prescrie normele epistemologice care să le valideze opțiuni binare matrice geneză şi axiomatica, în schimb, ştiinţa nu se mulţumeşte să-şi valideze adevărurile parţiale, ci emite pretenţii la adevăruri totalizatoare.

ghid de tranzacționare

Şi, în vreme ce filosofia pare să fi renunţat demult la construcţia unor sisteme totalizatoare, cosmologia secolului nostru i-a luat locul, propunînd teorii din ce în ce mai cuprinzătoare şi legînd spaţiul şi timpul de fizica microparticulelor şi a cîmpului.

Să ne mai mire atunci că substanţă şi formă, energie şi informaţie, categorii care pînă mai ieri aparţineau filosofiei, le regăsim în serviciul de noţiuni al ştiinţei? În principiu, filosofia putea spera un tratament diferit din partea unei paradigme de raţionalitate ştiinţifică; distinctă de cea a ştiinţelor naturii. Dar noile paradigmei s-au dovedit a fi numai un clivaj, o dedublare a atitudinii iniţiale a ştiinţei moderne.

Căci aşa cum alături de modelul de raţionalitate epistemologică galileano-newtoniană a apărut modelul ştiinţelor vieţii, alături de această totalitate refăcută a ştiinţelor naturii au apărut ştiinţele socio-umane.

Şi, aşa cum primul grup preluase de la filosofie cunoaşterea naturii, al doilea grup îşi apropria ceea ce rămăsese din moştenirea tradiţională a filosofiei: spiritul uman.

Video privind strategiile opțiunilor binare pe rînd, după economie politică şi sociologie, s-au precizat şi dezvoltat disciplinele pozitive ale spiritului uman - psihologia, logica, etnologia, parametrii semnalelor de tranzacționare, antropologia, estetica - care, cu rezultatele lor experimentale şi verificabile, au discreditat sinteza filosofică.

Acum, de fiecare dată cînd o problematică filosofică umanistă împrumută metodele şi vocabularul disciplinelor ştiinţifice, de cîte ori se angajează pe calea ştiinţei, ea se detaşează definitiv şi este pierdută iremediabil de către filosofie. Şi cu toată diferenţa de obiect, - căci opțiuni binare matrice geneză nu este un obiect printre altele - disciplinele socio-umane refuză şi ele fundamentul filosofic, căutîd să imite ştiinţele naturii.

Iar invers, dinspre filosofie, este greu de spus cum ar putea fi ele îmbrăţişate într-o autentică sinteză, însuşindu-le fără a le practica, şi căreia dintre aceste opțiuni binare matrice geneză îi va păsa de pretenţiile normative epistemologice sau axiologice ale unei filosofii care le formulează fără a le experimenta. Şi în general, în faţa unei cunoaşteri ştiinţifice pe care nu o practică, ci numai şi-o poate însuşi în înţelesul ei, poate filosofia spera la alt rol decît acela ancilar, de care se credea eliberată, de a justifica în maniera ei credinţele ştiinţifice, alături de cele politice sau religioase?

Dar n-a fost nevoie de o confruntare exterioară pentru ca filosofia să-şi pună problema propriei existenţe.

limita opțiune

O autochestionare a filosofiei fusese mereu prezentă, iar criticismul kantian, substituind tematizării fiinţei tematizarea cunoaşterii, a acutizat-o ca problemă a opțiuni binare matrice geneză metafizicii ca ştiinţă. Făcînd adevărul să se realizeze istoric, ultimul mare sistem filosofic, cel hegelian, închide în sine toate filosofiile, pentru a le deschide ca momente logice ale unui adevăr care opțiuni binare matrice geneză absolut numai în devenirea sa.

Prin aceasta însă condiţiile transcendentale ale experienţei, prin care Kant înlocuise absolutul transcendent, erau, la rîndul lor, relativizate, reduse la condiţia unor cadre date istoric ale experienţei. Căutînd astfel de condiţii transcendentale, relativizate istoric, ale posibilităţii experienţei, în diferite epoci istorice, filosofia devine numai o filosofie a culturii, un analitism şi criticism cultural, destul de îndepărtat de forma sa ontologică primă, dacă nu cumva, în loc să gîndească doar lumea, îşi propune să o şi transforme, o dată cu Marx, şi caută să se realizeze în devenirea istoriei umane.

De altfel, încă în debutul kantian al marii filosofii germane, tematizarea cunoaşterii era însoţită de motivul modern al acţiunii, în acest caz filosofia devine ea însăşi altceva, şi în locul vechii ontologii rezultînd dintr-o cunoaştere contemplativă, care crede că deţine principiile lumii, apare o metodologie ce ne spune cum putem construi lumea în cunoaştere sau în existenţă. Pentru că omul modern este omul producţiei şi al activităţii, filosofia sa este mai mult un sistem al acţiunii sale, deci o metodologie, decît imaginea în cunoaştere, completă şi încheiată, a lumii.

Dar nu doar o modalitate sau alta a filosofiei se văd transformate, ci după marele sistem hegelian un întreg mod de a filosofa ia sfîrşit. Nemaifiind cunoaştere absolută, filosofia nu-şi va mai putea sprijini din interior pretenţiile la totalitatea nelimitată a lumii şi la universalitatea absolută a enunţurilor. Incapabilă să mai susţină fundamentul logic al universalului, care făcea din gîndul filosofic idee iar din filozofemă partea unui sistem filosofic, filosofia se angajează pe cărările particularului.

Cunoaşterea ia adesea forma neriguroasă a meditaţiei; discursul deductiv moştenit de la raţionalitatea matematicilor greceşti este abandonat pentru fulguraţiile aforismului şi ale gîndirii poetice; totalitatea lumii este părăsită în vastitatea ei, ontologiile devenind regionale, locul sistemelor filosofice fiind luat de poziţiile individuale de gîndire la care preţuim în primul rînd singularitatea perspectivei. Respinsă de ştiinţă, părăsind singură drumul mare şi rectiliniu al categoriilor abstracte, filosofia se angajează pe aceste cărări particulare şi sub seducţia literaturii şi artei, care, la rîndul lor, au devenit mai reflexive, mai categoriale, mai abstracte.

Ca analitică existenţială în imersiune în curentul vieţii cotidiene sau ca modalitate de a gîndi autentic singularitatea şi unicitatea tragică a existenţei - dar atunci artă de a gîndi, mai degrabă decît modalitate riguroasă, logic-deductivă - filosofia poate foarte bine să treacă drept opțiuni binare matrice geneză din speciile literaturii contemporane.

Solidarităţii Opțiuni binare de 15 min cu ştiinţa îi urmează deci perioada neîncheiată încă a multiplelor alianţe cu literatura.

Este adevărat că o parte a filosofiei universitare, de catedră, continuă linia tradiţională de filosofare, situîndu-se, fără să-şi dea măcar seama, în afara filosofiei vii, într-un fel de istorie a filosofiei care îşi supravieţuieşte. Gîndirea filosofică vie, autentică, se află astăzi altundeva. O parte a ei preferă servitutile aride, pline de garanţii însă, ale unui rol secund la curţile ştiinţei.

O altă parte, filosofi care azi ne par cei mai interesanţi, dacă nu sînt şi cei mai importanţi, se angajează opțiuni binare matrice geneză calea acategorială gîndirii poetice.

Oricît de dezastruoasă pentru orgoliul filosofiei, disoluţia măreţei sale formule clasice este împlinită, iar cultura acestui moment istoric o lasă să apară doar în dubla ipostază a unei filosofii de gen literar. Altfel spus, o dată cu sfîrşitul marii sinteze hegeliene, liniile literaturii şi ştiinţei, pe care le împletea sistemul filosofic, s-au separat.

În trena tradiţiei hegeliene a filosofiei occidentale se desprind două siaje, două linii majore. Una, a lui Marx şi Freud, a pozitivismului logic şi a diferitelor filosofii ale ştiinţei sau ştiinţifice, pe care se află acum şi structuralismul francez, reprezintă linia unei filosofii constituite în proximitatea marilor descoperiri ştiinţifice şi aspiră la un discurs care este al ştiinţei. Alta, care cuprinde pe Kierkegaard, Nietzsche precum şi toate variantele filosofiei existenţei sau ale existenţialismului, iar recent, deconstructivismul filosofic, este apropiată de forma literaturii şi nou algoritm monero la un discurs de gen literar.

Ne-am putea întreba de ce tocmai în epoca noastră filosofia şi-a pierdut propria înfăţişare în profitul ştiinţei sau al literaturii? La această întrebare există cel puţin două răspunsuri.

web bani 2020 câștigurile de pe internet

Cel pozitiv, mai prudent, ni-1 oferă lordul C. Cel de-al doilea răspuns, mai filosofic şi mai dramatic, este în convergenţă cu sensul afirmaţiei lui Dilthey, după care filosofia nu reprezintă, ca literatura sau religia, o posibilitate permanentă, că este numai un produs cultural al anumitor faze sau momente la care se ajunge venind de altundeva şi de la care se pleacă spre altceva.

Sau cu sensul afirmaţiei lui Ortega y Gasset, după care ne aflăm în acea zi în care descoperim tocmai că nu un mod cum să ai venituri suplimentare gîndire filosofică ori altul este greşit, ci că, în întregul ei, filosofia este o cale greşită.

Desigur, acest răspuns este totodată şi etnocentric. El identifică filosofia cu forma ei culturală occidentală, ignorînd coprezenţa vie a filosofiilor orientale, care au alte raporturi culturale cu propria istorie, cu religia, cunoaşterea ştiinţifică şi literatura şi cu tehnicile existenţiale. Acest răspuns emană direct din conştiinţa filosofiei opțiuni binare matrice geneză unde un al doilea criticism, al comunicării, survenind în secolul nostru după criticismul kantian al cunoaşterii, aşa cum o revoluţie einsteiniană a urmat celei copernicane, n-a avut darul de a face mai ferm terenul filosofiei.

Filosofia simte că a epuizat cele două tematizări anterioare sau că a cedat ştiinţelor şi literaturii tot ce mai rămăsese viu în ele, şi aflată în cea de-a treia tematizare, a comunicării şi limbajului, se refugiază în metafilosofie, în narcisismul autoreflectării şi autosituării. Sentimentul filosofic cel mai răspîndit este că toate întrebările au fost puse şi că toate răspunsurile au fost încercate. Filosofiei nu-i mai aparţine decît o singură şi ultimă întrebare: ce este filosofia?

Însă de la această întrebare poate reîncepe totul. Circularitatea demersurilor filosofice face ca din simplul răspuns la această întrebare să se degaje o întreagă filosofie şi face din metafilosofie filosofia culturii contemporane. Pînă la metafilosofie, filosofia a căpătat conştiinţă de sine definindu-se simplu.

cum să investești în bitcoin fără investiții

Ea s-a considerat astfel multă vreme cunoaştere şi chiar ştiinţă, pînă cînd din cunoaştere s-a desprins ceea ce urma să fie cu adevărat ştiinţă pentru cultura modernă şi contemporană. O dată cu ferma instalare a ştiinţei moderne, locul filosofiei în cunoaştere devine greu de definit. Soluţia, în trena filosofiei germane, a fost de a ataşa cunoaşterii valoarea într-o sinteză sui generis.

Filosofia se alătură cunoaşterii ştiinţelor moderne raţionalizînd valoarea. Interesant este să observăm că ea scapă demersului propriu: atribuind valori activităţilor umane, distribuind tot ceea ce face omul sub valori, ea nu-şi găseşte o valoare proprie, o valoare pentru sine. S-ar putea crede, în ordine etimologică, că valoarea sub care stă filosofia este înţelepciunea. Dar înţelepciunea nu-şi găseşte locul alături de adevărul ştiinţei, de frumosul artei, de binele moralei şi de sacrul religiei.

cum să faci bani reali pe o demonstrație

Căci mai degrabă decît o cunoaştere sau o valoare, înţelepciunea este o activitate izvorînd dintr-o stare de spirit raţională, o coordonare a valorilor rezultînd dintr-o poziţie raţionată de conştiinţă faţă de totalitatea realului.

Aceste dificultăţi teoretice, precum şi o serie de alte complicaţii ce survin, caracterizează starea de criză a filosofiei moderne în contextul încercării ei de a se defini în raport cu cunoaşterea. Căci filosofia s-a definit mereu din perspectiva propriei sale tematizări, s-a situat pe sine mereu sub unghiul a ceea ce găsea ea important.

Tot aşa cum s-a raportat, pentru a se defini, la categorii, atunci cînd logica, prin tematizarea fiinţei, era onto-logică, sau cum s-a raportat cognitiv-metodologic şi atitudinal-axiologic la ştiinţă, atunci cînd cunoaşterea era cea tematizată, acum, cînd pe cerul filosofic tema comunicării şi a limbajului se arată în plină strălucire, filosofia se cuvine să-şi încerce autodefinirea ca o practică a semnificării, ca un discurs cultural.

Este momentul metafilosofic, al raportării filosofiei la celelalte forme ale culturii, în calitatea lor de practici discursive. Nu ne legănăm în iluzia că această încercare de redefinire va surmonta toate dificultăţile teoretice şi toate problemele.

Sunteți pe pagina 1din Căutați în document Geneza I de Corrado Malanga Prefa n aceast lucrare construim o puternic legtur ntre realitatea experienelor de rpire extraterestr i lumea mitului. Introducere A venit momentul s clarificm geneza din interiorul Universului.

Neînţelegerea mutaţiei care a avut loc le face de altfel să persiste sau să reapară imediat pe cele anterioare. Perspectiva semiologică a monosemiei şi polisemiei, a referenţialităţii şi autoreferenţialităţii, a sensului şi semnificaţiei nu pare la o primă şi superficială aproximare să opțiuni binare matrice geneză mai departe sau altundeva decît spre definirea sub unghiul categoriilor, noţiunilor şi metaforelor, a generalului şi particularului, a cunoaşterii şi valorii.

Căci aceste criterii semiologice aplicate varietăţii discursurilor culturale nu îngăduie decît formularea a două tipuri, polare, de practică discursivă: una preponderent monosemică, referenţială, care trimite la obiect, cealaltă preponderent polisemică, autoreferenţială, care se înfăţişează pe sine ca obiect. Cei doi poli ai discursului deschid un evantai de posibilităţi care diferă între ele gradat, prin variabile multiple şi funcţii diferite.

Dar practica de semnificare nu lasă în principiu să existe în discursul cultural modern decît două posibilităţi polare: genul ştiinţific şi genul literar al discursului. Cu această tipologie neaprofundată recădem în contextul tematizării cunoaşterii, care, privînd filosofia de puterea de cunoaştere ştiinţifică şi de valoarea de adevăr, o situa sub semnul valorii estetice, câștigă bani acasă considera o artă sau un gen literar. Şi nu putem spune nimic peste părerea Cercului de la Viena, care a văzut în metafizică una din ramurile literaturii fantastice şi a acuzat mijloacele literare ale ontologiei, sau peste opinia critică a lui Levi-Strauss, care, mai recent, vorbeşte despre un fel de philosoph'art, ce se dedică prostituţiei estetice a problemelor, metodelor şi vocabularului predecesorilor şi ale cărei reuşite sînt sortite să rămînă pur senzuale şi decorative.

Tematizarea comunicării şi limbajului aduce o modificare destul de profundă pentru ca apropierea estetică a filosofiei de literatură să nu mai fie o problemă. Făcînd din semnmcativ cea mai înaltă categorie a raţionalului, noua tematizare, filosofică nu mai distinge ierarhic între cunoaşteri sau între valori. În plus nu ca valoare sau cunoaştere este filosofia apropiată literaturii şi îndepărtată de ştiinţă în cultura contemporană, ci ca practică a semnificării, ca discurs.

  1. Лес ненадолго вновь сомкнулся вокруг .
  2. Opțiune binară unde este captura

De aceea, dificultăţile reale cu care ea se confruntă sînt altele decît ale vechii confundări descalificante şi culpabilizante a filosofiei cu literatura. Mai întîi, dificultatea de a depăşi instrumentele teoretice ale unei semioiogii ce-a preluat moştenirea pozitivismului logic şi de a face să funcţioneze sensul, semnificaţia şi semnificarea într-o interpretare suficient de clară la nivelul încă insuficient conceptualizat al discursului şi discursivităţii.

Apoi, de a supravieţui atmosferei extrem de rarefiate a obiectului care este discursul filosofiei. Pentru că această alegere ne situează într-o atmosferă dublu rarefiată: altitudinii metafilosofice a demersului i se adaugă obligaţia de a vorbi nu despre opțiuni binare matrice geneză şi ideile, conceptele şi motivele filosofiei, ci de a vorbi despre modul de a vorbi al filosofiei despre acestea.

În fine, greutatea de a urmări linia istorică, şerpuitoare şi fluctuantă, care trasează locul cultural al practicii discursive a filosofiei şi care ne conduce la situarea ei în genul literar al discursului cultural contemporan.

Pentru că interesul faţă de istoria filosofiei, atît cît este aici, este secundar. Căutăm în ea numai labilitatea şi fluctuaţiile figurii culturale a filosofului şi a discursului său, menite să ne instruiască asupra unei filosofii hotărît posthegeliene şi mai mult decît contemporane: asupra filosofiei de azi.

Mai multe despre acest subiect